Când a murit Whitney Houston am simțit o mare tristețe. Tristețea mea, desigur, era legată de pierderea noastră colectivă - când o ascultai pe această privighetoare cântând, corpul tău cădea pe scaun, capul se înclina în sus, un mic zâmbet se strecura pe fața ta și înăuntrul tău știai că există o putere superioară undeva: înzestrată frumos spiritual.